2005 Iulie 2-3 Turul Frantei


Pe urmele Turului Frantei

Nancy – Karlruhe 256.41 km.

2-3 Iulie 2005
blazon_franta-germaniaGata ! , ne-am intors si in sfarsit sunt in stare sa ma apuc de scris la acest material, va spun asta ca e destul de dificil ca dupa ce „tragi” pe catarari, depasesti echipe si sportivi de marca (T.Mobile, Giant, Wurth, G-ride… ), mai depasesti cateva sute de rutieri pe coborari, curbe si traversari de cai ferate, iar apoi sa zici ca nu ai nimica ar insemna sa fi un mincinos notoriu!, dar hai, asta e alta mancare de peste momentan, asta e problema asupra careia voi reveni cateva zeci de randuri mai jos, atunci cand voi face descierea cusei si va voi povesti totul despre cum ne-am descurcat acolo si ce am facut.biker_karlsruhe

Hai sa o luam cu povestirea asa cronologic si sa incepem cu perioada „ante” plecare.
Cam pe la sfrasitul lunii Mai am primit o invitatie din partea Primariei Timisoara, invitatie care ne solicita de aface o echipa formata din 3-5 sportivi care sa reprezinte Timisoara la o etapa din TURUL FRANTEI, o etapa maraton ce avea sa se desfasoare pe traseul NANCY – BAERENTHAL – KARLSRUHE, sincer sa fiu cand am vazut acea invitatie m-au apucat tremuraturile , dar au trecut destul de repede cand am recitit scrisoarea si am aflat ca e vorba de un maraton ciclist intre cele 2 orase infratite (NANCY si KARLSRUHE), maraton ce avea loc cu ocazia sarbatoririi a 50 de ani de la infratirea celor 2.
Ne-am pus pe treaba, am mobilizat rutierii membri ai Clubului ce il conduc, am organizat o intrecere de 120 de kilometri intre Timisoara – Arad – Timisoara, intrecere de testare si de departajare a sportivilor, sportivi ce urmau a se deplasa prin intermediul Clubului de Ciclism TIBISCUS Timisoara la acest eveniment.
S-au stabilit clasamentele in urma timpilor realizati de cei 4 ce au indeplinit baremurile necesare impuse.
Urmatorul pas a foost confirmarea participarii noastre la Pimaria din Karlsruhe, cu numele sportivilor ce aveau sa pedaleze 2 zile in 2 etape.

Acum ne aflam in perioada de dinaintea plecarii in care ne dam de ceasul mortii sa ne gasim mijloc de transport pentru a avea cu ce sa plece sportivii la acest eveniment ce nu este deloc de aruncat din calenadrul de participari a nimanui. Sa nu va spun ca nici barem o companie de turism nu a putut a ne oferi o modalitate de transport eficent care sa coincida cu planul nostru de calatorie, asa ca prin marea minune am ajuns la poarta companiei HERMAN & PRIAMUS REISEN din Timisoara, aici dupa ce am expus scopul calatoriei noastre „tanti Flori” ne-a pus o pila buna la „SHEFU” care a fost de acord ca sa ne faca o cursa (un AUTOCAR) care sa plece numai cu noi pana la Karlsruhe si sa ne aduca inapoi intocmai cum ne era planul nostru de calatorie.

Aflati pe piciorde plecare tocmai primesc un telefon de la partenerul nostru media „TV ANALOG” ce a tinut a fi prezent la plecarea nostra, dupa un scurt interviu si cateva detalii tehnice despre ce aveam sa facem peste hotare ne imbarcam si pormim la ora 11 in lunga calatorie de 23 de ore epuizante cu autocarul. La ora 13 facem pasul catre tarumurile campiei Panonice, campie cucerita „dinaintea dinozaurilor” de poporul Hun, dupa ce ne-au luat si ultimii centi din buzunar numai ca sa ne permita sa „facem” in tara lor atat de valoroasa, nefiind deloc discriminare faptul ca Ungurii si alte popoare nu plateau taxa de WC, doar amaratii de Romani care si asa abia au cativa leutzi sau centi in buzunarul rupt si gaurit de molii … . Doamne ajuta !, soseste si ora 18.50 cand intr-o frenezie si bucurie in suflete vedem vama de la HEGHESAHLOM, in farsit parasim Ungaria si intram in Austria, ultima tara ce aveam sa o mai traversam inainte de a ajunge in Germania, dar ca sa fie meniul complet si ca „profesionalismul si vigilenta” vamesilor sa fie bine dovedita reusim a trece frontiera abia la ora 20 …..numarconcurs
Viena rasare la ora 21 prin gemuletzul umed de condens al autocarului, fascinanta Viena cu celebrele valsuri si palate deocheate, hmm… ma loveste melancolia, gata am terminat si cu asta !
Oricum dupa ce mi-am spalat bine ochii si mi-am reinprospatat amintirile despre Viena am adormit lemn pana la ora 3 cand am ajuns la Muenchen, oras care nu m-a uimit prin grandoarea lui sau curatenia recunoscuta in toata lumea ci prin imensul respect acordat biciclistilor, respect materialisat prin infinitatea de piste de biciclete, locuri de parcare a bicicletelor, semafoare speciale pentru biciclisti si locuri destinate stationarii biciclistilor la semafoare si intersectii, da de unde sa apucam si noi astfel de vremuri …. PUNETI-VA POFTA IN CUI BICICLISTI ROMANI !, NU O SA VEDETI ASA CEVA IN ROMANIA NICI DACA GERMANIA AR STA PE LOC 50 DE ANI DE ACUM IN COLO !
La ora 9 dimineata conform programului suntem debarcati in Karlsruhe, oras in care ma aflu pentru prima oara, dar dupa cum era de asteptat gura iarasi mi-a fost greu sa o tin inchisa la cele vazute, umit de bicicletele parcate, piste de biciclete si strazi parca acum terminate din constructie …
Poate va va deranja trecerea brusca de la un subiect la altul dar doresc a sintetiza amintirile de calatorie si a le marca punctual pe fiecare in parte.
Ajungem la Primarie cu greu, nu ca a fost greu de gasit ci din cauza faptului ca Romanasul nostru de Freddie tot repeta „unde mi-e inbusul de 5 ca uite ce schimbator de viteze are bicicleta aia, unde mi-e cheia de pedalier ca uite ce pedalier are aia …” chestii clasice ale unor romani ….

Deci, ajungem in sfarsit la Primaria din Kalsruhe unde suntem primiti ca niste adevarati ambasadori ai sportului romanesc. La ora 14 impreuna cu delegatiile Ucrainei si Rusiei luam parte la o ceremonie de BUN VENIT, ceremonie condusa de unul dintre cei 5 primari si unul dintre cei 12 vice-primari pe care ii are acest oras. La incheierea ceremoniei de bun venit ne sunt inmanate tricourile de concus, numerele de concus, un balzon simbolizand prima bicicleta inventata, bicicleta inventata la Karlsruhe de catre un padurar care avea nevoie de un mijloc de deplasare mai rapid … hilar nu ?. Ne cinstim cu cupe de vin si mancare numai bine-venita pentru stomacelele noastre goale.etapa1
La ora 16 suntem condusi de Presedintele Asociatiei de Prietenie Timisoara – Karlsruhe catre locul de imbarcare in autocarele ce aveau sa plece spre Nancy, locul de start a turului. Ajunsi la locul de imbarcare am ramas, dupa cum era de asteptat, cu gura deschisa din nou, acum ma si justific de ce !, 5 autocare destinate numai transportului sportivilor spre Nancy, 2 camioane cu remorca si inca 3 fara remorca, camioane ce urmau a transporta bicicletele sportivilor spre acelasi Nancy, dar partea interesanta era ca in acele camioane bicicletele erau puse pe 2 nivele, va puteti cate biciclete au fost acolo ? si aici nu evorba numai de bicicletre ci de munca celor ce le urcau si le aranjau, pentru ca vreau sa va spun ca nu am auzit pe nimeni care sa se planga ca bicicleta lui a fost zgariata sau deteriorata, iar camioanele erau ticsite de ele (biciclete).

La ora 20.15 Ajungem la Nancy unde suntem cazati la un camin studentesc care arata asa cum cel putin pe jumatate ar dori sa arate studentii romani caminele lor … , mancam ce apucam (la niste pretzuri exorbitante), facem un dus si hop-tzop in pat, ruptzi de somn.
Dimineata trezirea se da la ora 6, este „ziua cea grea”, ziua care avea sa ne dea cel mai mult de furca … , mancam subtirel la cantina caminului, ne imbarcam in autocare, mergem sa ne culegem bicicletele, ne umplem buzunarele tricourilor cu energizante si mancare proteica si ne deplasam in coloana spre piata Stanislas, loc de intalnire a masei de 400 de ciclisti ce aveau a lua startul in aceasta prima etapa de 135 de kilometri.

START la ora 11, un convoi lung format din: cusiere, mountain-bike-uri, tandem-uri, city-bike-uri, trekking-uri si cine stie ce ciudatenii mai erau pe acolo …, plecam , dar nu ne va fi deloc usor sa pedalam cu „beshicutzele pline” asa ca ne oprim dupa 10 kilometri sa „dam un telefon” asa cum se face la orice tur ciclist adevarat , dar ca sa fie meniul complet in acest tur inepe ploaia ce nu va inceta sa cada pentru inca 5 ore de acum in colo … . As putea sa incep sa vapovestesc ritmul in care am mers, dar asta e prea putin important, ceea ce este de remarcat ca unii dintre noi conform intelegerii initiale de a mege toti grupati, au reusit de a evada din pluton si s-au lipit de liderii cursei, asadar eu (Gratian) am reusit ca sa merg aproximativ 50-60 de kilometrii in plutonul celor de la T.MOBILE, apoi spre sfarsitul cursei (apropierea de Baerenthal) cu un adevarat temerar, un rutier in varsta de aprox. 60 de ani. Nu ar trebui ascuns faptul ca echipa pe parcursul cursei a avut si ceva probleme tehnice: o pana si un lant rupt, in rest problemele erau de genul ca nu toti cei ce au plecat in cursa pentru Clubul de Ciclism Tibiscus nu stiau sa mearga corect la plasa sau in pluton, noi avand ceva dificultati cu Alex, care inotator de profesie a avut ceva probleme legate de ritmul alert al cursei, probleme ce aveau sa se rezolve ca o minune dupa o sapuneala buna data echipei de catre mine…. , aceasta prima zi ne-a rezervat un peisaj destul de vast , de la mersul pe langa cursuri de apa, peadalatul prin defilee, pedalatul in forta pe 2 urcari serioase, coborari alternate de urcari, treceri prin sate de o frumusete deosebita si traversari de cai ferate .

Ajunsi la Baerenthal la ora 18 dupa atatea ore de pedalat, uzi chiar si in cele mai ascunse locuri ale trupului, epuizati dar bucurosi de faptul ca am reusit de a ajunge printre petapa2rimii ciclisti la Finisul primei etape .
Ne cazam la „hotelele” de 5 stele (e vorba de cerul instlat ce il puteam vedea oricand), nu va speriati nu am stat la hotel, ci in corturi militare (15 corturi a cate 8 paturi fiecare) puse la dispozitia noastra de catre organizatori. Oricum toata noaptea i-am injurat pe cei ce nu ne spusesera ca avem nevoie de paturi sau saci de dormit, iar afara nu erau decat 5-8 grade, deci era „canicula”, si pe cer nu erau decat cativa norisori, restul stele cat vezi cu ochii !(cred ca va dat seama cum era pentru unii care au venit numai cu haine scurte si subtiri …
Dimineata zilei de 3 Iulie a inceput destul de binisor, duna cum va spuneam mai devreme, a avut loc acea sapuneala buna, ziceam ca a inceput binisor pt. ca tocmai se mai adunasera la start inca 300 de ciclisti, iar ziua se prevedea a fi una caniculara, desi eu mai doream inca o tura de ploaie, ca sa ne racoreasca in timpul traseului.
Dupa ce „a inpuscat aerul” (startul a fost dat cu foc de pistol) primarul Baerenthal-ului ne-a urat BON VOIAGE ! si dai si rupe-o pe pantele oraselului alpin… in sfarsit conform profilului cursei :

Aveam mai mult de coborat decat de urcat, da oricum au existat 3-4 catarari ce ne-au pus si de data aceasta la incercare muschii. Muschii ca muschii da sa vezi ce frumos e cand ti se rupe maneta schimbatorului de viteze de la placile de fata, ramai numai cu pinioanele de spate pe care sa tragi toata cursa … . Confom intelegerii din dimineata plecarii in cea de a II-a etapa in aceasta zi nici unul dintre noi nu avea voie sa se departeze de putonul echipei, deoarce era ziua de Finish, zi in care trebuia sa tragem pentru a ajunge cu totii la capatul cusei si mai ales trebuia sa ajungem grupati, simbolizand unitatea. Dupa ce ne-am dat seama ca e mai bine sa acceleram decat sa mergem ca pensionarii (lucru realizat abia dupa jumatatea cusei) am inceput sa depasim echipe dupa echipe si plutoane dupa plutoane, ajungand din ce in ce mai in fata catre capul cursei, acolo unde ne era si locul, langa crema ciclistilor !

Am inceput sa aplicam strategiile ce le-am predat cu o seara inainte, cele de pluton compact incare noi vom merge roata in roata nepermitand altora sa ne sparga grupul (tentative ce au existat cu duiumul) tactica de iepure in care cel ce era in spatele plutonului nostru iesea brusc din trena dand impresia ca gata-gata el pleaca fara noi, ceilalti fiind nevoiti sa il umareasca, rupandu-si ritmul si epuizandu-i , si asa am tinut-o ultimii 40 de kilometri pana la Finish, Finish castigat de echipa reprezentativa a Romaniei, echipa reprezentata de Bolog Gratian Dinu, coordonator tehnic si reprezentant a Primariei Timisoara, Mihali Alexandru Petru, Daniel Petrov Iadran, Mirza Stefan si Wendl Alfred Wilhelm. Desemnat a duce capul de pluton spre Finish Alex si-a facut treaba cum nu putea altcineva mai bine, el ducand o trena grozava pentru cel ce trebuia sa treaca primul linia de Finish (Dani, urmat de Gratzian), restul Wendl si Miraza avand rolul de „incurcatori” sefi in spatele si lateralul nostru, ai celorlalti sportivi.
Ajunsi la Finish in primul sfert dupa spusele celor de la Finish am inceputsa regretam faptul ca puteam trage mult mai tare inca de la inceput, dar asta e !, poate la anul echipa ce o voi conduce va fi mai usor de mobilizat si se va coodona mult mai bine.
Trebuie sa multum ininca o data Primariei Karlsruhe pentru spijinul ce ni l-au acordat si inaceasta zi, caci ne-au oferit cazare si masa regeasca pentru stomacurile noastre infometate, stomace ceau oferit energie bruta muschilor ce ne-au populsat pe parcursul celor 95 de kilometri, atata avea sa masoare cea de-a a II-a etapa .
Ar trebui amintit ca pe tot parcurul celor 2 etape am avut masini de asistent tehnica ce ne-au oferit energizante, napolitate si sprijin in caz de accidentari, am avut deasemenea puncte de revitalizare de unde puteai sa te reincarci cu vitamine, apa si multe altele. Toate acestea cred ca va dati seama ce efort organizatoric au insumat, toate trebuiau sa fie indestulatoare pentru toti sportivii si plus sa fie si extra plus in caz ca aparea unul sau mai multi supra infometati .
Acum va voi da cateva date tehnice din parcursul celo 2 etape :
ziua Itraseu

distanta : 145 kilometri
timp de pacurgere 5 ore 40 minute
viteza medie 27.20 km/h.
viteza maxima 68.20 km/h. (gratian)
ziua II-a

distanta : 95 kilometri
timp de pacurgere 3 ore 20 minute
viteza medie 28.83 km/h.
viteza maxima 61.70 km/h. (gratian)
ziua I + II

media vitezelor din cele 2 zile 28.01 km/h.
distanta totala 256.41 km.

Acesta este traseul si intinerariul ce l-am avut de parcurs

 

Ar trebui sa le multumesc sponsorilor ce mi-au facut posibila aceasta deplasare : Coca Cola Company, Tevo Romania, Uniunea Fundatia Augusta, Priamus Reisen si Primaiei Timisoara pentru ocazia oferita, dar nu in ultimului rand Presedintelui Asociatiei de Prietenie Timisoara – Karlsruhe care impreuna cu sotia Dumnealui s-au ocupat de noi facand tot posibilul ca sa ne simtim cat mai bine sa sa fim cat mai familiarizati cu locul, sa nu ne simtim ca niste veritabili straini.

GALERIE FOTO 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s