2006.05.01 My big CRUSH


„Orice rau are si un bine”
Desi pare destul de pesimist titlul, permiteti-mi sa il folosesc.

 

  3569Mi-a cam luat cateva zile pana sa ma apuc sa scriu asta .. motivele is mai multe, unul ar fi ca deabea azi am primit tastatura wireless mult asteptata, de ce ?, pt ca is in pat de 2 saptamani ! (azi, 17.05.2006), dar sa incep, nu ?

Pai, dupa o discutie neprincipiala avuta undeva in 28 aprilie undeva in jurul orei 5-6, am plecat acasa mult mai linistit ca altii cu preocupari mai sadice decat mine , ajuns deja am inceput sa ma pregatesc de week-endul prelungit ce avea sa vina, venea 1 Mai, Ziua Mondiala A Muncii sarbatorita prin nemunca , paradoxal nu ? …

Dupa ce anul acesta s-a cam investt serios in mine, tinand cont si de rezultatele foarte bune avute de-a lungul carierei si mai ales in timpul anului 2005, atunci cand din cele 2 curse de Downhill care au avut loc in Roamania le-am castigat pe ambele la o distanta de timp real mare fata de ocupantii locului 2. Asadar cu un bike nou, cu echipament de 2006 pe el, cadru demn de o cupa mondila de DOWNHILL sau de un RED BULL RAMPAGE, cu un echipament de protectie ce include ultimul model de armura, cea mai tare casca de protectie, manusi, protectii de picoare si ochelari ultimul racnet …

ce mai vorbim, totul ca la carte …. dupa 2 zile in care ma chinui sa conving bikerii „adevarati” care si-au bagat mai toti banii parintilor in bicicletele lor, ca nu cumva sa ramana in urma cu tehnologia , numai ca au uitat ca a avea un bike tare nu e totul, ci mai trebuie sa si cunosti ceva, lucru care il poti face numai antrenandu-te, dar sa revenim, am zis ca o las balta si plec totusi cu Marius, Jo si noul „adoptat” Stefan la Cetatea Soimos, loc cunoscut drumetilor, aventurierilor, cautatorilor de putin aer curat si sanatos dar si biciclistilor carora le-am creat si dat ocazia de a cunoaste DOWNHILL-ul si in zona Banatului de deal-munte, Cetatea fiind cel mai apropiat loc de refugiu pentru posesorii de bike-uri de DOWNHILL din regiunea TIMISOARA – ARAD.

3572Dupa ce am hotarat sa plecam de la 8 de la mine de acasa, fiind deja stiut ca mai in orice plecare adunarea se face la mine, asa ca la 8 jumate abea au ajuns oamenii „punctuali”, na, ne imbarcam in masina, plecam la cumparaturi, petrecem mai bine de 1-2 ore in magazine, inca aproape 1 ora si jumate pe un drum cum numai in al II-lea Razboi Mondial s-a mai vazut … si ajungem al Lipova, cei 2 pustani novici de felul lor salivau la vederaea reliefului dealului Cetatii Soimos si la peisajul inconjurator, dar dupa ce am despachetat si au vazut cat au de carat fiecare … le-a cam palit zambetul, asta e ! fiecare trebuie sa isi plateasca tributul pentru a urca pe Cetate, asadar incepem lunga (1 km.) si abrupta urcare cu rucsacii in spate si cu bike-urile impingandu-le.


Iata-ne ajunsi si pe Cetate (Dealul Cetatii), unde cu greu apucai sa tragi un FASS ….. fara sa il auda cineva, peste 400 de oameni iesiti acolo la iarba verde, veniti ba de Vineri, Sambata, ba de Duminica sau chiar deodata cu noi, azi (Luni 1 Mai 2006).

Dupa ce ne-am acomodat cu locul si am cautat sa vedem ce trase de coborare avem libere prin puhoiul de oameni care erau acolo si care nu conteneau sa urce … ne-am echipat si noi … si am inceput celalalt push-bike catre locul de start al coborarii, loc de start oficializat de mine inca din 2004 cand am tinut acolo primul concurs gandit de mine  .Echipati cu fluiere, statii de emisie receptie si multa adrenalina am rupt-o’n vale, Jo pleaca primul ca deschizator de drum apoi la scurt timp urmez eu, care cu mult noroc am reusit sa evit coleziunea cu cativa zeci de oameni din sutele existente, Uff, ce usurare !

3576Ne-am tot dat si ras-dat pe deal, simulat obstacole si eventuale trasee pana ne-am plictisit si in jur de ora 16-17 ne-am hotarat sa plecam, noi bikerii urmand sa parcurgem coborarea pe traseul de DOWNHILL marcat de mine si folosit in prezent de mai toti doritorii de senzatii tari ce viziteaza Cetatea.

Coborand Marius ne filma pe mine si pe Stefan-ul cel incepator, am tras cateva duble pana la portiunea de cea mai mare viteza, unde daca ai destul sange poti ajunge la aproape 70-80 kilometri la ora, se pare ca faptul ca aveam bike nou complet (cadru, furca, frane, geometrie schimbata, cauciucuri care d ela inceput mi s-au parut destul de inaselatoare pentru solul care era) si ca desi m-am antrenat eu timp de 4 luni prin oras la „free ride” se pare totusi am dat gres, la o viteza care cei 8 oameni care asistau la coborare au zis ca aveam peste 70 kilometri la ora, am cazut cand am incercat sa franez, poate si franele cele noi care inca nu dadeau randamentul total din ele, gumele Michellin, care dupa spusele constructorului sunt pentru asemenea traseu, poate viteza prea mare pemtru instabilitatea solului.

3619Toate astea au dus la o cazatura de pomina …, dupa o suprafata de franare de 2 m. lungime in care se vedea cat a derapat cauciucul, apoi nimica, nici o urma, celelalte urme apareau abea peste alti 10 metri, acolo unde am aterizat, plus inca vre-o 5 facuti prin rostogolire si tumbe pentru atenuarea shocului cazaturii, dar tot degeaba, desi aveam tot echipamentul de protectie pe mine, genunchierele nu au mai putut decat sa ma protejeze de a-mi pierde stratul de piele de pe picior, puterea impactului mi-au mutat rotula din loc cu 4-5 centimetri, rotula a fost ciobita (cam 15 mm. / 5 mm.), ruptura partiala de menisc si ruptura de ligamente incrucisate, ligamente colaterale interioare si de musci cvatriceps … (SUMBRU NU ?), toate astea insotite de o puternica sangerare subcutanata datorita rupturilor vasculare create. Astfel genunchiul a luat aproape instant diametrul pulpei, astfel incat piciorul de la sold in jos devenea realmente drept. Neavand ce face si constietizand faptul ca e destul de serios ceea ce s-a intamplat le-am zis prietenilor ce ma insoteau „Voi veniti dupa mine, eu cobor pe bicicleta cu celalalt picior pe pedala iar cu asta in aer, acum cat mai repede cat e infuzia de adrenalina in sange si nu sint durerea, altfel poate e posibil sa lesin de posibila durere” , cum stiam traseul ca in palma am coborat rapid pana jos la sosea (coborarea a durat cateva secunde, desi erau aproape 300-400 de metri, dintre cei mai dificili din traseu caci acolo unde am cazut eu incepea zona de bolovani). Ajuns la sosea am mers ca un copilash cuminte si m-am asezat langa masina unde instant cum m-am asezat jos si relaxat putin au inceput sa ma ia valuri de sudoare rece-fierbinte si dureri puternice de burta insotide de senzatie de voma … aiurea rau de tot …3645

Au ajuns si baietii care s-au pus au impachetat repede tot ce aveam, iar Marius mi-a infasurat genunchiul in fasa elastica (care o car cu mine preventiv), a galopat sportiv cu BMW-ul sau seria 3  catre Urgenta de Ortopedie a Spitalului Judetean Timisoara, unde degetele optopedului si-ai facut loc printre tesuturile zdrobite ale genunchiului meu, dupa un consult amanuntit temerile s-au adeverit, genunchi bucati !, au urmat cateva minute care nu i le-as dori nimanui, minute in care medicul a incercat sa scoata lichidul acumulat in genunchi, apasand si infingand acul pe sub rotula mea in toata roza vanturilor, intr-o prinire disperata am incercat sa caut privirea incurajatoare a prietenului meu, dar ia-l de unde nu-ii, pana la urma m-am dat seama ca tricoul ce se misca era defapt prietenul meu ce deja devenise alb ca faianta si care cu ultimele rasuflari isi cauta drumul spre usa.

bikeDupa ce a scos cam 2 seringi d’alea mari de ser si sange prin intermediul acului gros cat o spitza de bicicleta si lung de 6-7 cm ……, mi-a dat liber spre radiologie, dupa ce mi-am dat seama din nou ca traim in Romania si nu avem cum sa gasim un radiolog la biroul lui intr-o clinica de preluare a urgentelor ne-am revenit putin, eu si cu Marius care isi revenea la culoarea galbuie din albul straveziu capatat cu 15-20 de minute anterior. Fac si radiografia, merg la medic care zice scurt ! „Punem in gips piciorul si daca intr-o saptamana nu-si revine te operam !”, atata mi-o trebuit … daca pana acum am scos numai scrasnete de durere si m-am abtinut sa nu lesin rapus de ea, acum mi s-a inmuiat si piciorul ce il mai aveam intreg …….. „Lasa ca trece !” zice intr-un rastimp Stefan care a venit si el sa vada ce e cu mine, ma gipseaza si akasa !.

dscn3812 dscn3816 dscn3817 emergency room-1 emergency room-2 emergency room-3

Dupa ce am intrat pe furis in casa ca nu cumva sa ma vada mama mea (asa cum fac de fiecare data cand vin defect) m-am instalat deloc lejer in patul care urma sa devina lacasul meu de suferinta pentru urmatoarele 7 zile ….

Dupa 7 zile, in care numai eu stiu cum am dormit si cum am putut sta nemiscat noptile neputand a schitza nici cel mai mic gest de rasucire sau intoarcere in pat in timpul somnului. Am mers la controlul medical care nu s-a dovedit a fi deloc inbucurator, concluzia : „trebuie scoasa bucata de os cobita din rotula plus inca 14 zile de repaos la pat”, asta mai ii trebuie sa auda unul care sanatos inebuneste daca sta in casa (oras) un week-end !.

Trebuie acum sa privesc inainte cu tarie si sa sper ca de data asta cand voi merge la controlul de 21 de zile de la crush nu voi primi vestea ca trebuie sa ma operez.

Ce sa va mai povestesc … si asa povestirea asta am scris-o din plictiseala, azi a fost o zi rece, au fost 15 grade la Timisoara, 13 la Sibiu, va pot zice si ce face Presedintele, stiu deja toate stirile de la T.V., ba chiar am aflat si cate fire de par am pe mana, mi-am vizionat toate filmele de pe comp, stiu cate masini trec pe zi pe strada … plictiseala la maxim, ascultatima cititori dragi, mai bine rupeti-va mana decat sa distrugeti un picior !, sadic dar oricum e un chin mai lesne de suportat decat sa ii vezi pe altii cum merg, alearga, se tavalesc s.a.m.d.

Tineti aproape si doriti-va sa nu mai fiu nevoit sa va mai scriu inca o data … ca aia ar insemna sa fiu operat pentru coaserea / lipirea ligamentelor incrucisate si sa fiu cu tije infipte prin genunchi, tibie si pironeu si sa mai stau in casa sau spital inca 3-5 saptamani + perioada de recuperare aferenta … sa speram ca nu, mai ales eu sper …

V-am pupat si v-am lasat cu bine pe toti !

Mersi ca v-ati facut timp pentru a citi aceste randuri in care mi-am povestit patzania cea mai serioasa avuta pana acuma si daca nu v-am ingretosat cu cele scrise si vazute ma bucur, pentru ca imi dau seama ca sunteti oameni tari !

Morala ar fi : CARE E BINELE DIN ACEST RAU SAU CARE E RAUL DIN ACEST BINE ?

Numai bine popor ! si

„RIDE HARD LIVE STRONG”

by Gratzu

Aceasta povestire a fost notata pe o scara de la 0 la 10 dupa cum urmeaza :

Tiberiu Szoke, redactor PRIMA ORA, Timisoara
de la mine primesti un 9 cu plus!!!!!!!!!!
sa nu mai faci prostii!!!!!!
Goe, Constanta
10, da nu o mai repeta si cu celalalt picior PLS
Horia Serbanescu, Brasov
eu zic un 8-9
Ghimpu Stefan, Timisoara
9.99
Iulian, Bucuresti
10
Anda, Cluj
9, prea sadic
Costea Mihai, Canada
 
9.99
Atti , Budapesta
10
Zsolt, Timisoara
8,7 partea de inceput, de la mijloc in colo 9,7
Mike , United Kingdom
10
Vera, Oradea
+ 10

Aceste pareri au fost liber exprimate prin email : VOTECBIKE sau in discutii asupra subiectului, scrieti-mi si voi parerea pe mess VOTECBIKE sau mail VOTECBIKE@ YAHOO.COM

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s